Statul social (i)responsabil

Neavând obiectul muncii, opoziţia din România şi-a pus imaginaţia la treabă şi inventează vorbe. Din păcate pentru societatea românească, aceste vorbe nu au acoperire în realitate. Pentru că fantezia numită “statul social responsabil”, autor USL, este departe de a reflecta realitatea românească şi, implicit, realitatea europeană, a cărei parte este şi România.
Liderii opoziţiei, Crin Antonescu şi Victor Ponta, încă nu au aflat că statele UE au probleme destul de serioase cu criza, iar unele dintre ele, cum ar fi Grecia, Italia, Spania, Irlanda sau Portugalia sunt în mare suferinţă. Diriguitorii UE caută tot felul de soluţii, mai mult sau mai puţin eficiente, pentru a salva ţările respective de faliment şi pentru a salva, implicit, construcţia numită Uniunea Europeană.
Salvarea de unde ar putea veni? Cel puţin în actuala politica de redresare a economiei europene, soluţia imediată s-ar regăsi într-o nouă concepţie de a gestiona banul public. Căci dacă vorbim despre responsabilitate, până acum aceasta a fost sublimă, dar a lipsit cu desăvârşire în unele ţări ale UE. Statul s-a îndatorat peste măsură pentru a plăti salarii enorme angajaţilor săi şi s-a ajuns la aşa numitele “datorii suverane” care au adus unele state în incapacitate de plată. O incapacitate pe care conducătorii UE încearcă să o salveze prin împrumuturi. Aceste împrumuturi se duc către nişte ţări care s-au dovedit total iresponsabile în privinţa gestionării banului public. Aş da doar un exemplu de iresponsabilitate: un poştaş grec avea un salariu lunar de 1200 euro, în timp ce un poştaş german are 900 euro. Statul german, cu cea mai puternică economie europeană, nu şi-a putut permite mai mult de 900 euro. Şi-a permis însă statul grec, condus mereu de guverne socialiste darnice, dar iresponsabile.
Urmarea firească este una singură: revenirea în realitate. Statul grec va trebui să reducă drastic salariile şi, în mod cert, se vor lua şi alte măsuri care vor afecta nivelul de trai al oamenilor. Pentru că va fi obligatorie revenirea la un nivel pe care statul şi-l poate permite să-l ofere cetăţenilor săi. Cu alte cuvinte, statul va plăti atât cât îşi poate permite pornind de la veniturile reale, nu de la cele imaginare. Altfel spus, statul nu mai poate vinde blana ursului din pădure.
Iată însă că personaje care nu au auzit de criză, nişte poeţi socialişti scot pe piaţă idei utopice în speranţa că vor câştiga o competiţie politică. Într-o ţară unde guvernul şi populaţia au făcut mari sacrificii pentru că statul să nu falimenteze, promisiunile de mai bine pot asigura succesul electoral. După ce ai trecut prin experienţa comunistă, cu privaţiuni de tot felul, după o tranziţie care nu se mai termină, te trezeşti în situaţia de a strânge iarăşi cureaua. E cam greu de suportat o atare situaţie. Şi atunci ce şi-au zis Antonescu şi Ponta? Să profităm de nemulţumirea oamenilor şi să le promitem trai pe vătrai. Iar această promisiune, una peste alta, se numeşte “statul social responsabil”. În acest stat (i)responsabil, toată lumea o duce boiereşte şi se ajunge la utopia comunistă care suna: fiecare să muncească după posibilităţi şi fiecare primeşte după necesităţi. Trai neneacă, pe banii statului!
Aberaţia numită “statul social responsabil” nu putea fi concepută decât de nişte persoane imature şi iresponsabile. Să lupţi împotriva evidentei, a realităţilor, numai pentru că vrei să câştigi o competiţie politică presupune o lipsă de responsabilitate greu de înţeles.
Practic, “statul social responsabil” este imposibil de pus în funcţiune într-o ţară cu posibilităţile României. Chiar şi Germania şi alte ţări mult mai bogate decât România au renunţat la un stat social de tipul celui pe care îl visează socialismul utopic marca Antonescu şi Ponta.
Ce nu poate Germania, pot Antonescu şi cu Ponta în România!
Halal să ne fie! Trăiască republica! Să cânte muzica!

                                            Ioan Iercan

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *