Circ în loc de politică

La un moment dat, aveam impresia că recesiunea economică ne va trezi la realitate şi vom aborda cu mai multă seriozitate problemele societăţii în care trăim. Iluzie! Demagogia şi populismul ating cote nebănuite, politicianismul agresiv tinde să încalce toate regulile democraţiei – atâta câtă este – iar lupta politică nu mai respectă nici măcar regula bunului simţ. Televiziunile sunt pe post de agora şi aici, adesea cu mijloace de mahala, se face o politică evident inferioară disputelor de la fierăria lui Iocan.
Deputatul Boldea, îşi ia tălpăşiţa prin Africa, dar revine cu aplomb în ţară, supărat nevoie mare că lumea îi deranjează vacanţa din Kenya, deşi el este cercetat pentru fapte de corupţie. Şi ce dacă e cercetat de corupţie?
Să o lăsăm mai moale cu corupţia, că doar n-o fi un capăt de ţară. Avem timp berechet şi pentru procese, pentru corupţi şi pentru hoţii şi pentru dispute politicianiste! Că doar nu au intrat zilele în sac! Urât din partea autorităţilor că l-au deranjat pe bietul Boldea de la vânătoarea din Kenya!
Sorin Frunzăverde, prim vicepreşedinte al PDL, nici mai mult nici mai puţin, trece cu arme şi un bagaj de 42 de primari din Caraş Severin la PNL pe post de … vicepreşedinte. Nu contează că nu a fost ales, aşa cum spune exerciţiul democratic. Ne încurcăm noi cu democraţia! Noi facem democraţia, evident, când avem chef, nu ea ne face pe noi! Şi zice dumnealui Frunzaverde că ne arată el mişcare liberală. Cu PNL, pentru că la PDL nu a fost lăsat să arate ce poate. Rupe el gura târgului la liberali şi, împreună cu Crin Antonescu, va ridica partidul „pe noi culmi de progres şi civilizaţie”. Şi-a găsit omul!
Nici nu e de mirare că Frunzăverde dezertează din PDL. Emil Boc, un om rezonabil ca persoană, şi-a dovedit limitele competenţei. Partidul nu mai este condus nici măcar de Băsescu – pentru că de Boc nu a fost condus niciodată – un alt personaj politic care a ajuns la limitele competenţei. Partidul pluteşte în derivă în ape tulburi şi nimeni nu  mai ştie cine cu cine votează. Se încearcă tot felul de paleative – pentru că de soluţii nu poate fi vorba – pentru a scoate partidul la liman. Garda veche s-a retras de voie, de nevoie, iar garda nouă nu este capabilă să conducă ostilităţile. Există o vorbă: „cine nu are bătrâni, să şi-i cumpere”. Deşi nu este vorba de bătrâni, ci de persoane mature care au condus partidul la performanţe politice.
Se caută tot felul de mişcări mai mult sau mai puţin populare sub pălăria cărora să defileze partidul la alegeri. La Arad, bunăoară, s-a inventat Mişcarea Creştin – Liberală, prin care PDL s-a unit cu ecologiştii (care ecologişti?) sub deviza căreia se va merge la alegerile locale. O prostioară pritocită într-un week-end ratat, pentru că la Arad PDL este clar cel mai performant partid şi rezultatele indiscutabile care există la Arad s-au obţinut sub sigla PDL. Pentru alegerile generale, într-adevăr, pedeliştii se mai pot gândi şi la alte variante, în mod cert, se vor căuta şi pe la Bucureşti. Pesedistul Dorel Căprar zicea că PDL vrea să se ascundă de electorat sub altă pălărie. Problema este că nu trebuie să se ascundă, ba, mai mult, trebuie să defileze cu rezultatele pe care le are în mod indiscutabil exact sub sigla PDL.
Într-un fel e firesc ca partidele să se agite în perioada preelectorală, dar să se agite inteligent şi cu folos. Dar cine să o facă? Oastea de strânsură numită inadecvat clasă politică? Să ne uităm bine cine face politică, atât la Arad, cât şi la Bucureşti şi răspunsul vine de la sine. Pe cale de consecinţă, ceea ce vedem zilnic se numeşte circ, şi nu politică!
Ioan Iercan

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *