Sute de case datând din neolitic au fost descoperite lângă Timişoara

Arheologii Muzeului de Istorie a Banatului din Timişoara au finalizat săpăturile pe şantierul de la Sânandrei, din vecinătatea Timişoarei, corolarul muncii lor fiind descoperirea a peste 400 de locuinţe ce datează din neolitic, unele cu etaj, dar şi fragmente ceramice de la sfârşitul mileniului al VI-lea î.Hr. sau morminte ale avarilor.
De asemenea, relicvele de seminţe şi de polen descoperite în adâncul pământului vor fi trimise pentru analize la un laborator din Ungaria, pentru a afla, printre altele, ce fel de plante creşteau în Banat, în urmă cu mai bine de şase milenii. 
După 20 de ani de cercetări arheologice, echipa condusă de an de an de prof. univ. dr. Florin Draşovean s-a

 concentrat în ultimele săptămâni pe nivelul inferior al aşezării multimilenare, care aparţine sfârşitului neoliticului mijlociu, Culturii Banatului, faza mijlocie, datată, pe baza unor probe radiocarbon, în intervalul 5.100-5.000 BC. 
‘Cercetările arheologice de la Sânandrei au vizat locuirea neolitică de tip tell situată în punctul Ocsăplatz. În cei 20 de ani de şantier au fost scoase la iveală peste 400 de locuinţe de suprafaţă, bordeie, gropi şi morminte de înhumaţie fiind, la acest stadiu al cercetărilor, una dintre cele mai importante aşezări neolitice din partea de vest a României’, a declarat Florin Draşovean. 
Potrivit acestuia, materialele ceramice descoperite în primele trei niveluri ale locuirilor se încadrează în segmentul temporal cuprins între sfârşitul mileniului VI şi în cea de-a doua jumătate a mileniului V. Au mai fost cercetate locuinţe de suprafaţă ale dacilor (sec. III î. Hr.) şi bordeie precum şi un mormânt din perioada avară târzie. 
Locuinţele au plan rectangular, unele dintre ele cu etaj şi cu anexe specializate, ce ocupă o suprafaţă de aproape 2,5 ha. 
Informaţiile obţinute în urma celor 20 de ani de muncă pe şantierele neolitice vor constitui subiectul unei cărţi pe care prof. Florin Draşovean o va publica în perioada următoare. 
Istoricul Liviu Măruia, preşedintele Asociaţiei Arheo Vest Timişoara, a precizat că cele mai vechi situri din Timiş datează din perioada primei epoci a pietrei, din paleolitic, şi sunt siturile de la Româneşti din zona Coşava, iar cele mai târzii sunt vechile vetre de localităţi româneşti de dinainte de sistematizarea habsburgică de la finele secolului al XVIII-lea. 
El a mai spus că, în mod paradoxal, cele mai numeroase vestigii arheologice de pe teritoriul Timişului datează din perioada ”mileniului întunecat”, dintre momentul retragerii aureliene şi veacurile VIII-IX, când sunt pomenite voievodatele. 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *